România în era Mirel Rădoi

0
90

România a jucat 2 meciuri cu Rădoi la cârmă. A reușit un egal și o victorie. Rezultatele sunt pozitive dar mai este mult până departe.

Un joc haotic

România sub comanda lui Mirel Rădoi nu are nici un fel de consistență, nici un fel de stil, nici o idee clară de joc. Avem 10 minute în care atacăm cu toate motoarele turate, dominăm adversarul și marcăm. Urmează imediat 10 minute în care ne apărăm ca la handbal, suntem dominați masiv și nu avem nici o idee.

Multe goluri vin ca rezultat al întâmplării pure. Nu există un tipar de joc, un plan clar, nimic. Și cel mai important, nu avem nici un fel de defensivă. E adevărat că trebuie să jucăm cu inima dar trebuie să jucăm și cu mintea. Nu poți să speri la rezultate mari cu asemenea joc.

Apărare de carton

Cu Irlanda am luat un gol la care apărarea noastră a fost de râsul curcilor. Cu Austria am luat un gol la fel de penibil. În careul nostru jucătorii adverși au spațiu. Pe o rază de 10 metri în jurul lor nu e nimeni, ca un sat fără câini.

Nici la al doilea gol al austriecilor nu putem spune că ne-au făcut șah mat cu niște pase de geniu. A fost o centrare în careu foarte simplă. Mingea respectivă a fost atacată de doi jucători austrieci și unul român. Românul din păcate a atacat mingea greșit dintr-o poziție proastă de unde nu prea avea ce să facă.

E nevoie de mai mult

E nevoie de un stil de joc, e nevoie de un plan clar. Nu putem să marcăm și să fim egalați imediat. Nu putem să conducem cu 3-1 și să tremurăm ultimele 10 minute și să ne apărăm cu toată echipa în careul mic ca o echipă de divizia a doua.

Rădoi poate

Rădoi a arătat că are tupeu că poate să ia decizii. Cel mai important lucru a fost faptul că a avut curajul și puterea să îl scoată pe Ianis din echipă la meciul cu Austria. Nu e foarte ușor să îl scoți din echipă pe fiul lui Gheorghe Hagi. Dar Rădoi nu are nici un fel de problemă cu asta.

Tragedia lui Ianis Hagi

Ianis Hagi e un anti-talent pe care tac-su a vrut să-l facă fotbalist și a ieșit un schior cu minge de fotbal la picior. Gică Hagi e obsedat de niște idei fixe și acest lucru i-a ruinat viața fiului său. Obsesia lui Hagi sunt ceea ce el numește ”decari”, adică purtători de tricou cu număr 10 care joacă într-un anume fel.

Probabil Ianis Hagi ar fi fost un excelent fundaș, dar nu, tatăl său l-a vrut ”decar”. Ei, nu a ieșit ”decar”, a ieșit o varză cu gâscă. Gică Hagi mai are o obsesie. El când a fost junior, a fost trecut foarte rapid de la juniori la seniori deși avea o vârstă fragedă. Asta pentru că el a fost un talent precoce. Acuma el se încăpățânează să facă acelși lucru cu fiul său.

L-a trimis la o vârstă fragedă în Italia la Fiorentina, nu a ieșit nimic. L-a adus acasă, l-a dus prin Belgia, prin Scoția, n-a ieșit nimic. Acest lucru cel mai probabil se datorează și presiunii mari sub care joacă Ianis. Tatăl său își dorește mult, Ianis trebuie să livreze. Gică nu a jucat sub asemenea presiune când era de vârsta lui Ianis, dar nici nu a beneficiat de același suport. Și cel mai important, Ianis nu a moștenit foarte mult talent de la tatăl său. Nu joacă defel ca taică-său, poate mai degrabă ca maică-sa.

Pușcaș, Dorelul fotbalului românesc ne dă sfaturi prețioase

A apărut Pușcaș cu ”Ce aveți cu Ianis, hai lăsați-l în pace”. Păi cum de e Ianis în prim planul media? Aș zice că în primul rând poartă numele Hagi. Apoi tatăl său îl sprijinește activ, inclusiv in media. Ce te aștepți când Gică Hagi vorbește zilnic despre un anume fotbalist care mai e și fiul său?

Crezi că ar trebui să îl ignore media? Trebuie să ai foarte puțin creier să gândești așa. Și în plus așteptările sunt foarte mari, mai ales când Gică Hagi a bătut toba în repetate rânduri că ce fotbalist va fi Ianis.

Viitorul e incert

Naționala Româiei a mai avut antrenori promițători care nu au reușit să livreze rezultate la final. Poate cea mai mare trompetă de la naționala României a fost Cosmin Contra. A venit cu surle și trâmbe, lumea era mulțumită de joc, blah, blah, și la final rezultatele au fost dezamăgitoare.

Avem nevoie de mai multe rezultate, avem nevoie de o calificare la un turneu final și de ce nu, ar fi frumos să și trecem de faza grupelor la un turneu final. În același timp avem nevoie și de jucători buni care să aibă rezultate la echipe mari de club din Europa. Și din păcate așa ceva nu se vede la orizont. Lucrurile nu arată foarte bine, dar ca întotdeauna, sperăm.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

three + 11 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.